Există, din păcate, nu suficiente cărţi în literatura laică universală care să conţină puternice mesaje religioase, iar dintre cele care există amintesc aici cărţi precum „Idiotul” sau „Fraţii Karamazov” ale lui Dostoievski, „Învierea” lui Tolstoi, „Don Quijote” al lui Cervantes, „Quo Vadis” al lui Henryk Sienckiewicz şi altele. Autorii acestor cărţi nu  reuşesc numai să creeze un context ideal în care pot plasa mesajul, ci reuşesc să creeze şi personaje extraordinare, verosimile şi, cu atât mai uimitoare cu cât ele, îndrăznesc a spune, devin un soi de embleme ale spiritului creştin în literatura laică. Notez mai jos un fragment referitor la stareţul Zosima, personaj din romanul lui Dostoievski „Fraţii Karamazov”, fragment care, spun eu, întăreşte cele afirmate mai sus: „Mare evlavie am pentru stareţul Zosima, care nu-i decât un personaj literar şi făurire a lui Dostoievski, dar cu atâta sinceritate, neconformism şi tărie conceput încât pare mai viu decît mulţi aşa-zişii vii care, – vorba lui Franţois Mauriac – nu-s decât cadavre purtate de apa mohorâtă a vieţii. Zosima e contrariul tuturor habotniciilor, îngustimilor şi neroziilor. La el ar trebuie să se gândească toţi acei care confundă viaţa spirituală cu uscăciunea şi monahismul, cu acreala ori cu murdăria. Dostoievski l-a şi opus lui Terapont, falsul grozav ascet şi sfânt de pradă, învăţându-ne a preţui nu excesele prosteşti şi bizareriile fără de cap şi noimă ci adevăratele virtuţi creştine: libertate, bucuria, iubirea, simplicitatea, discreţia, smerenia. [citește în continuare...]

Dragostea omului şi dragostea Domnului

Motto: “Iubeşte şi fă ce vrei”

(Fericitul Augustin)

26 iulie 2009

Am avut prilejul să ascultăm în cuprinsul acestei Sfinte Liturghii o pericopă evanghelică cuprinsă în Evanghelia de la Matei.

În Evanghelia citită astăzi ni s-a relatat vindecarea de către Domnul nostru Iisus Hristos a doi oameni orbi, precum şi a unui om mut, în cetatea Capernaumului. După săvârşirea acestor minuni oamenii au rămas foarte miraţi şi au spus că nu au mai văzut niciodată aşa ceva în Israel. [citește în continuare...]

Amintiri despre părintele Teofil Părăian

Pr. Pantelimon Şuşnea: Părintele Teofil că era un om lângă care puteai să te simţi liber, nu te îngrădea.

Pr. Iustin Miron: Vedeţi, părintele Teofil a avut atâţia ucenici şi dacă i-aţi cunoaşte pe toţi aţi vedea că sunt diferiţi, foarte diferiţi. Nu te şablona aşa ca alţi părinţi. „Domnule, aşa eşti!” Se vede de la o poştă că acela e ucenicul lui cutare, că toţi sunt cam la fel. Părintele era ca Dumnezeu. Vedeţi, Dumnezeu nu ne şablonează, nu ne anulează, respectă libertatea fiecăruia dintre noi şi o valorifică, o creşte, o sfinţeşte. Aşa era părintele. [citește în continuare...]