Îl puteți descărca în format PDF.

Din conținut:

~ Fă umbră pământului! (Câteva gânduri despre prima sâmbătă la plantat de copaci)

~ Cuvântul Sfântului Ioan Gură de Aur la Paști

~ Workshop de fotografie la Mânăstirea Oașa cu artistul fotograf Dinu Lazăr (înscrieri 2-19 aprilie!)

~ Imaginea hristică în poezia lui Nichifor Crainic

Studențimea Ortodoxă este supliment al publicației „Învierea” și este editat de Asociația Studenților Creștini Ortodocși Români, Filiala Timișoara.

Îl puteți descărca în format PDF.

Din conținut:

~ gânduri despre tabăra de iarnă, care s-a
desfăşurat la mănăstirea Oaşa şi metocul aceleaşi
mănăstiri din localitatea Găbud, judeţul Alba. ~

~ extrase din cartea lui Ernest Bernea, Meditaţii
filosofice, note pentru o filosofie inactuală,
Editura Predania, Bucureşti, 2010 ~

Studențimea Ortodoxă este supliment al publicației „Învierea” și este editat de Asociația Studenților Creștini Ortodocși Români, Filiala Timișoara.

Ceasul întâi

“Fiat!”
Şi tăcerea începutului
a vestit
coacerea unităţii noastre.

Cuminte m-am desprins
din coastă-ţi
încercând cu nările
tăria aerului nou.

Am stat privindu-te;
subt inimă, pieptul tău păstra
o lungă urmă vineţie.
Atunci am spus:
„Iată pântecele în care s-a plămădit femeia.”

M-am aşezat alături
veghindu-ţi somnul, certând vânturi
când suflau năvalnic.
Era o legănare
în somnul cel dintâi al tău, Adame.
Era sămânţa ce-ncepuse să rodească
a veşniciei.
Ţi-am încununat fruntea
cu flori proaspăt răsărite
din cuvntul Domnului şi
am lipi urechea palmei de pântecele pieptului.
Sângele a zvâcnit în vine
şi-apoi,
ostenită de măreţia lucrurilor proaspăt plămădite,
am adormit.

Pe când Creatorul
încă îşi spăla mâinile,
mi-au înflorit în trup dureri.

Lovin Adina

Facultatea de Litere, anul III

Mânăstirea Oaşa… Deşi toţi o lăudau şi am auzit numai lucruri bune despre ea, a trebuit să merg să mă conving cu ochii mei de cele spuse. S-a rânduit de am ajuns pentru prima oară la Mânăstirea Oaşa chiar în tabăra organizată an de an de A.S.C.O.R cu ocazia hramului (Sfântul Pantelimon – 27 august).

Primul fapt pe care l-am remarcat şi m-a surprins într-un mod foarte plăcut a fost programul slujbelor mânăstirii. Părinţii au bunul obicei de a săvârşi la 3 dimineaţă, când aproape toţi ceilalţi oameni dorm sau fac alte lucruri neduhovniceşti, ciclul de slujbe care se termină, ca o încoronare, cu dumnezeiasca Litrughie. Astfel, Miezonoptica, Utrenia, Ceasurile I, III şi VI se fac de cu noapte înspre dimineaţă, iar Ceasul IX, Vecernia şi Pavecerniţa se săvârşesc de la orele 17. [citește în continuare...]

Despre prietenie

cu Părintele Serafim de la Mânăstirea Oaşa

Am găsit ceva extraordinar despre prietenie. Şi cum sunteţi la vârsta tinereţii, poate ar fi frumos să vedem ce zic Sfinţii Părinţi, bătrânii, despre prietenie, ce înseamnă o prietenie, cum se menţine o prietenie, şi m-am gândit să vă pun la inimă câteva cuvinte care m-au impresionat. Vedeţi, lucruri spuse în secolul al IV-lea, şi totuşi cât sunt de actuale şi veşnice în acelaşi timp. Există tot felul de prietenii, de legături între oameni: tovărăşii, prietenii de diferite interese, de afinităţi, de interese sportive sau de serviciu, iar oamenii se plac unii pe alţii, ies împreună, se distrează împreună, se bucură împreună, se întristează, îşi spun păsurile unii altora, dar, din păcate, puţine dintre aceste prietenii rămân prietenii de durată. Vedeţi, în lume apar tot felul de ispite, de încercări, cine nu-i cu Dumnezeu, cine-i numai pe criteriul veacului acestuia, de obicei e înşelat şi trădează prietenia, ori descoperă anumite taine ale prietenului lui şi atunci prietenul se îndepărtează de el cu tristeţe, ori se supără peste măsură de la tot felul de cuvinte, din nimicuri. Părinţii spun că există totuşi o prietenie, un fel de dragoste între oameni, care durează şi în veacul acesta trecător, dar mai ales în veşnicie. Părintele Teofil, tot îl pomeneşte părintele Iustin şi nouă ne e drag că e bătrânul nostru, şi ne-a încălzit sub aripile lui, la fel cum îşi încălzeşte cloşca puii, vorbea despre această prietenie în veşnicie. El spunea  “nu-mi fac prieteni numai pentru veacul asta, mi-i fac pentru veşnicie”. Un lucru extraordinar! Vedeţi, credinţa noastră învinge moartea. [citește în continuare...]

Despre dragostea lui Dumnezeu

– din Jurnalul de la Oaşa -

Protos. Iustin Miron: Pilda fiului risipitor este numai în Evanghelia de la Luca, ştiţi şi voi, cred, treaba asta. E pilda mea preferată şi Dumnezeu dă după inima omului. În ultimii ani numai o dată nu am predicat la Duminica Fiului Risipitor, în rest, tot mie îmi cădea rândul să predic. Şi iarăşi şi anul acesta. Şi chiar nu mai ştiam ce să zic. Mi-e dragă pilda aceasta, pentru că pilda aceasta este o icoană a dragostei, e ca o icoană în care e zugrăvită dragostea lui Dumnezeu faţă de om. [citește în continuare...]

Există, din păcate, nu suficiente cărţi în literatura laică universală care să conţină puternice mesaje religioase, iar dintre cele care există amintesc aici cărţi precum „Idiotul” sau „Fraţii Karamazov” ale lui Dostoievski, „Învierea” lui Tolstoi, „Don Quijote” al lui Cervantes, „Quo Vadis” al lui Henryk Sienckiewicz şi altele. Autorii acestor cărţi nu  reuşesc numai să creeze un context ideal în care pot plasa mesajul, ci reuşesc să creeze şi personaje extraordinare, verosimile şi, cu atât mai uimitoare cu cât ele, îndrăznesc a spune, devin un soi de embleme ale spiritului creştin în literatura laică. Notez mai jos un fragment referitor la stareţul Zosima, personaj din romanul lui Dostoievski „Fraţii Karamazov”, fragment care, spun eu, întăreşte cele afirmate mai sus: „Mare evlavie am pentru stareţul Zosima, care nu-i decât un personaj literar şi făurire a lui Dostoievski, dar cu atâta sinceritate, neconformism şi tărie conceput încât pare mai viu decît mulţi aşa-zişii vii care, – vorba lui Franţois Mauriac – nu-s decât cadavre purtate de apa mohorâtă a vieţii. Zosima e contrariul tuturor habotniciilor, îngustimilor şi neroziilor. La el ar trebuie să se gândească toţi acei care confundă viaţa spirituală cu uscăciunea şi monahismul, cu acreala ori cu murdăria. Dostoievski l-a şi opus lui Terapont, falsul grozav ascet şi sfânt de pradă, învăţându-ne a preţui nu excesele prosteşti şi bizareriile fără de cap şi noimă ci adevăratele virtuţi creştine: libertate, bucuria, iubirea, simplicitatea, discreţia, smerenia. [citește în continuare...]