ASCOR Timișoara

      Întâlnitu-ne-am în zi de Duminică

Posted by cristi | Posted in Activităţi, Evenimente | Posted on 10-07-2014

Întâlnitu-ne-am în zi de Duminică, de data aceasta la Leucuşeşti, pentru a împreună liturghisi cu Parintele paroh Bogdan Stănilă, care ne-a primit cu căldură şi cu bucurie în biserica satului, cu hramul Adormirii Maicii Domnului.

Şi Sfânta Liturghie a început, şi pe măsura ce din strană dădeam cuvenitele răspunsuri, încercam sa fiu atent la ceilalţi fraţi şi surori pentru a mă armoniza cu ei, pentru a fi în acelaşi ton, astfel cântarea să fie clară şi armonioasă, asemeni unui instrument bine acordat. Şi îmi vine gândul :” Ca toţi să fie una…”, şi-mi zic acum, că pentru a fi una cu celălalt trebuie să fii atent la el, şi amândoi la Dumnezeu, să fie în această „treime” un singur ison cristalin şi liniştit, un acord deplin.

Alt gând se iveşte şi-mi şopteşte :” care e lucrarea Sfitelor Taine ale Bisericii?”…şi se aude un răspuns liniştit şi blând, inconfundabil :”să-l subţieze pe om, să-i deschidă ochii, să-i destupe urechile şi să-i inmoaie inima, ca să aibă viaţă, şi să o aibă din plin, ca toate forţele sale trupeşti şi sufleteşti să fie în lucrare, ca astfel să poată iubi şi dărui”.

Comuniunea din timpul Sfintei Liturghii, dând împreună răspunsurile, te ajută să intri în acord cu ceilalţi, detaliile de „mecanică fină” se şlefuiesc, lucru tainic se petrece, iar pe nesimţite „distanţele” dintre oameni se micşorează, tu te schimbi, si chiar de ai vrea să-ţi dai seama cum s-a întâmplat, îţi rămâne necunoscut, şi asta-i o Taină!

Şi aici apare muzica psaltică, glasul Bisericii celei una, sobornicească şi apostolească, care te pune în raportul corect cu Dumnezeu, te ajută să-L cunoşti, să I te adresezi într-un mod potrivit, să-L slăveşti cu frică, cu credinţă şi cu dragoste.

Şi gânduri vin şi multe-s păsări călătoare, nu rămân, ci doar îşi lasă a lor urmă dulce, dar altele rămân şi zic: ”pentru comuniune trebuie să renunţi la egoism..pentru comuniune trebuie să-l primeşti pe celălalt prin credinţă şi să i te dăruieşti prin iubire”. Şi asta se poate, căci nu ţine atât de celălalt, cât mai ales de tine…e nevoie însă să vrei măcar, să vezi dincolo de „văi” şi „munţi”, pentru a începe să inţelegi pentru ce a fost creat omul, anume pentru comuniune întru libertate, pentru a dobândi asemănarea cu Dumnezeu, căci chipul îl purtăm.

Aşadar precum Dumnezeu Unul este, una este dumnezeirea, dar trei sunt Persoanele, aşa şi omul unul este, una este omenirea, dar persoanele sunt nenumărate.

Iar persoana ce este? Este capacitatea omului de a purta un alt om în inima lui, apoi „lărgindu-se” aceasta, pe mai mulţi, spre a învăţa şi a putea să-L poarte în inimă pe Dumnzeu.

De aici începe comuniunea, că ne primim unul pe celălalt necondiţionat, că ne purtăm în inimă unii pe alţii…”iar unde-s doi sau trei adunaţi în numele Meu, şi Eu sunt în mijlocul lor”…Iată un mod prin care Dumnezeu vine în mijlocul nostru, un mod prin care Îl „obligăm” să se sălăşluiască întru noi.

Depăşeşte-te şi te dăruieşte! (Arhim. Teofil Părăian)

 

Adrian Racolța

ASCOR Timișoara

DSC_6151 DSC_6223


      Întâia slujbă

Posted by cristi | Posted in Activităţi, Evenimente | Posted on 05-07-2014

Din zori s-a adunat jună grupare sa dea sfară în țară că timpul de demult n-a pierit, că gândul din veacuri apuse a răsărit in mințile tinere mai viu, că simțământul deplin a prins iar rădăcini în inimi, minte și în grai. Grăit-au tare strunele, încălecat-au pe biciclete vajnici frați și surori, poposit-au la vatră și încins-au cântare curată apoi. La drum cu noi!

Degrab’ poștalionul contemporan ne-a purtat cu sine la margine de țară pe noi, tineri cu rădăcini ardelenești, oltenești, moldovenești într-un sătuc din Banat aflat la graniță cu sârbii, Checea având și o comunitate de croați în componență, în cazul în care culorile regionale nu ar acoperi întreg spectrul. Și ce-am pornit cu traista-n spate că iacătă am și ajuns, voinici, veseli și înviorați, întâmpinați cu drag și caldă privire, fiind încredințați să înfăptuim Sfânta Liturghisire.

Și am pășit timizi în biserică și am făcut semnul Sfintei Cruci, după cum a spus părintele, și-apoi ne-am înșirat mărgea în jurul stranei și pe răcoare slujba a început. Înveștmântați în straie străbune, scoase de la naftalină pentru ca fluturii din zi să poposească pe flori cu migală așternute pe pajiști de in și pânză topită, ne-am împletit părul și glasurile într-un ison prelung și ne-am bucurat căci, în clipele celea, purtați de corzile cântului bizantin, ne-am văzut cu ai noștri străbunici și ne-am trezit cu sufletele plutind ușor ca aripile fluturilor bătând agale prin timp. Am fost martori la slujba ancestrală, la tihna traiului de veacuri și am trăit plenar căci în acele clipe ne-am regăsit atât sinele cât și sinea, n-am mai fugit să ne căutăm ci ne-am întâlnit în Biserică, având Cuvântul cel dintâi în glas și în simțire.

Și cum mândrul soare, cu razele-i zglobii s-a așezat pe umerii noștri și ne-a mângâiat creștetele cu privirea, numai bine că s-au reflectat culori, contraste și fotoni și s-au refractat și s-au închegat în clipe veșnice, prinse mănunchi de un culegător de bucurie. Cu ajutorul lui Dumnezeu noi, ASCOR-ul din Timișoara om mai purta portul popular și la multe alte slujbe din parohiile din împrejurimi și-om mai lega glas și cuget și prietenie strânsă, cu pecetea văzduhului și Doamne-ajută! de-om strânge și mai mulți în ceata de colinzi și voie bună că tare fain îi!

 

Luminița Caplea

Facultatea de Automatică și Calculatoare

anul III

3915

 

 

 

 

 

32h9


      24 iunie, Sărbătoarea Nașterii Sfântului Ioan Botezătorul și Ziua Universală a Iei

Posted by cama | Posted in Activităţi | Posted on 27-06-2014

Doamne ajută !

Cu ocazia Sărbătorii Nașterii Sfântului Ioan Botezătorul și a Zilei Universale a Iei, studenții din A.S.C.O.R. Timișoara și nu numai, și-au propus să participe în această minunată zi la Sf. Liturghie săvârșită la Catedrala Mitropolitană, îmbrăcați în haine românești. Am spus „și nu numai” deoarece spre marea noastră bucurie, la chemarea noastră nu au răspuns numai studenți, ci tineri de toate vârstele de la 18 până la 40 de ani. Suntem foarte fericiți de rezultatul acestei zile și am hotărât cu toții ca începând din acest an, participarea la Sfânta Liturghie de 24 iunie să se facă fiind îmbrăcați în costume populare. Mai jos sunt câteva impresii ale celor care au fost la Sfânta Liturghie cu noi :

 

Tania Timiș:

Azi, de Sărbătoarea Nașterii Sfântului Ioan Botezătorul, vedem cum Ziua Universală a Iei devine o sărbătoare care, deși profană, nu poate să nu inspire o activitate sacră, pentru că totul în lume se bazează pe sacru, fiind Creația lui Dumnezeu și fiind alcătuită după Rațiunea Sa. Lumea s-a uitat la noi, noi la lume, dar asta am și vrut, să vadă lumea frumusețea acestei opere de artă -și nu o operă de artă de dragul artei, ci una izvorâtă din viață, operă de artă a țăranului român care este costumul popular și să pătrundă în adâncul ființei lor, să realizeze taina legăturii dintre natură, om și Dumnezeu. Sfânta Liturghie și straiele bătrânești reprezintă o asociere nu foarte întipărită în mentalitatea colectivă actuală. Cei mai mulți ne-au întrebat unde mergem după, de la ce ansamblu suntem, ce vom cânta, ce vom dansa. Și le răspundeam: am venit la Sfânta Liturghie, astăzi este sărbătoare. Și pe fețele oamenilor apărea schițată o grimasă: „Pentru atâta lucru doar!?” Dar nu e puțin lucru să accepți chemarea Dumnezeului tău, care s-a făcut Om pentru tine și să-L primești în tine pentru a îndumnezei lumea aceasta. Acesta este scopul Sfintei Liturghii, să îndumnezeiască omul. Sfânta Liturghie este cea mai mare taină, Taina Împărăției, cum o numea un teolog, este taina care transformă această lume în Împărăția lui Dumnezeu. Oamenii de odinioară poate că nu înțelegeau acest lucru într-un mod rațional, dar îl trăiau. Oamenii își organizau viața în funcție de sărbători. Acestea făceau legătura între ordinea naturii cu ciclurile ei și iconomia dumnezeiască a mântuirii omului, iar în centrul oricărei sărbători era Sfânta Liturghie, după care începeau jocurile și alte multe obiceiuri. Oamenii nu știau acest lucru, dar îl făceau, era rațiunea lor de viață, rațiune care a inspirat și impresionantele costume populare. Dar, ca să vedeți cât de impresionante sunt, trebuie să te lași impresionat de ele, trebuie să stai și să le privești, dar nu numai să le privești, ci și să le asculți. Să taci și să asculți cum îți povestesc istoria a două milenii și poate mai mult de tradiție, cum îți povestesc istoria neamului, dar nu o istorie a evenimentelor, ci o istorie a rațiunii vieții. ” Alții exclamau: „Ce frumos!” Da, într-adevăr, frumos! Să nu uităm că frumusețea va mântui lumea. ”

Ramona Bordea:

Participarea la Sfânta Liturghie împreună, în straie populare, a fost un moment foarte frumos prin care câțiva dintre noi am încercat să ne amintim nouă și celorlați cine suntem, de unde venim, de faptul că avem rădăcini în stămoșii noștri, oameni curați, iubitori de ortodoxie, de tradiție, iubitori de Dumnezeu. Cum spunea parintele Arsenie Boca: cel mai greu este să faci unul din mai mulți. Nădăjduiesc că noi am reușit asta ieri, că am fost un singur glas.”

Codruța Cîrja:

Ia, căci despre ea este vorba, este considerată principala componentă a costumului popular. Brodată cu mare măiestrie de femeile și fetele românce, ia românească a rămas de-a lungul timpului o parte integrantă a tezaurului folcloric. Se spune că fiecare proces prin care trecea ia, de la toarcerea lânii la cusutul motivelor, avea rugăciunea lui proprie care se transmitea din mamă în fiică. Pe lângă funcția ei estetică, ia oglindește relația românului cu Dumnezeu și cu natura, crucea, florile, focul fiind elementele cele mai des folosite în realizarea modelelor care o înfrumusețează.Anul acesta, ia românească s-a serbat a doua oară in lume, după ce anul trecut s-a declarat ziua de 24 iunie, Ziua Universală a IEI, la inițiativa comunității „La Blouse Roumaine”. Pentru a sărbători cum se cuvine această moștenire lăsată de strămoșii noștri, o data cu sărbătoarea Nașterii Sfântului Ioan Botezătorul, am participat la Sfânta Liturghie purtând mândri hainele bunicilor, străbunicilor, atât de prețioase. Am fost minim 30 de tineri care am împodobit Catedrala din Timișoara cu portul popular, iar Liturghia parcă nu avea loc în vremurile noastre, ci era de demult, când țăranii aveau astfel de podoabe și nu le purtau doar la ’’ocazii’’, ele făceau parte din viața lor de zi cu zi, atunci când munceau, când se odihneau, când urcau ”în sat” la horă, dar și în momentele lor de întalnire cu Dumnezeu. Fiind croite cu rugăciune, hainele îi purtau pe oameni, ele, la rândul lor, în rugăciune. Două moșteniri s-au întâlnit marți: credința și portul popular și s-au împletit atât de bine încât ne-am dat seama că ele nu pot sta separat. Nu putem participa la Sfânta Liturghie decât în ’’hainele cele bune’’, cum de altfel, nu putem aprecia valoarea portului fără să avem conștiința unei credințe ortodoxe a cărei influență se observă in detaliile minuțios croite.După Liturghie, nu am urmat tradiția unei hore cu flăcăii si fetele satului, dar a urmat o serie de fotografii menite să capteze acea bucurie care se vedea pe chipurile noastre, dar mai ales pe chipurile bătrânilor, surprinsă atunci când recunoșteau vreun costum din regiunea în care s-au născut. Unii dintre ei au întrebat dacă vom susține un spectacol folcloric – ’’Nu avem spectacol, ci îl sărbătorim pe Sfântul Ioan’’, am răspuns noi. Așa începe mărturisirea noastră. Promovăm valorile românești, le redescoperim și le aducem la suprafață pentru a fi apreciate.Așa, ne redescoperim pe noi înșine, dacă nu știm cine am fost și cine suntem nu vom putea ști nici cine am putea fi. Vrem să ne recâștigăm identitatea pierdută și credința in Dumnezeu păstrată cu atâta sfințenie de strămoșii noștri. Vrem să creștem frumos.”

 

La anul, de 24 iunie, să ne ajute Dumnezeu să ne întălnim îmbrăcați în hainele neamului, la Sfânta Litughie !

 

Doamne ajută!

 

Cristian-Dumitru Covercă,

Consilier Relații Externe, A.S.C.O.R. Timișoara