Întâlnire cu veșnicia

                                                                                                               Roxana Livia Colariu                                                          Elevă în clasa a XII-a la liceul “W. Shakespeare”

   Duminica trecută, Dumnezeu ne-a învrednicit să Îi cântăm împreună cu îngerii Săi, unindu-ne sufletele prin rugăciune alături de părintele Damian Griguță în cadrul Sfintei Liturghii despre care Mitropolitul Bartolomeu Anania spune atât de cuprinzător "Sfânta Liturghie este Împărăția lui Dumnezeu deja venită pe pământ".

1

Fiind însetați de a trezi autenticitatea și esența care valorifică neamul, am decis să căutăm în cufărul cu straiele populare ale bunicii care ne spun temător să nu ne ignorăm trecutul. Parcă uitat, dar bine așezat, tricolorul poartă cu sine jertfa de peste veacuri a poporului român pentru demnitatea și dreapta credință. O conștiință națională sănătoasă nu se va lăsa acaparată de superficiala modernitate propusă de Occident care contribuie la degradarea identității. Ne e plin pământul de martiri, lacrimi și prigoniri.

Pe principiul Sfântului Ierarh Luca al Crimeii "... să facem din toată inima faptele milostivirii, socotind pierdută ziua în care nu am ajutat..." am împărțit mici daruri unor familii de o simplitate covârșitoare. Oare cât de mult Îl întristăm pe Dumnezeu prin nemulțumire, nerecunoştință și uitare? Oare câtă lumină și desăvârșire există în sufletele unor oameni atât de curați?( " “Fericiți cei curați cu inima, că aceia vor vedea pe Dumnezeu” ) Când Îl vom vedea pe Hristos în aproapele nostru?

Spre sfârșitul zilei, pașii ne-au purtat spre Mănăstirea Partoş unde i-am simțit prezența Sfântului nostru ocrotitor și povățuitor. Întâmpinați cu multă dragoste, brațele deschise ale părinților ne-au fost casă pentru câteva momente.

Mulțumim lui Dumnezeu pentru îndelunga Sa dragoste și milostivire, și pentru această binecuvântată zi de duminică încărcată spiritual.

DSC_0122

Un om fără ocazii

de Anastasia Coste, studentă la Litere

Era o zi de miercuri. Afară se înregistrau 38 de grade, de parcă şi vremea îşi dorea să ia parte la primirea călduroasă pregătită pentru un om atât de drag nouă. Într-o sală arhiplină, sute de inimi luau parte la conferința „Creştin de ocazie”, susținută de părintele Constantin Necula. Într-un moment în care România suferă de un alzheimer al memoriei istorice, părintele a străbătut țara pentru a ne aminti cum să fim creştini adevărați: „pentru a nu fi creştini de ocazie, trebuie să ne creăm tot mai multe ocazii să fim oameni". Întrucât s-a inventat parcă un vocabular de arestare al creştinismului, atunci când spui că ai fost la biserică, te referi de fapt la partea de biserică ce ți-a mai rămas pe suflet. "Rămăşițe de biserică". De aceea, părintele ne îndrumă să fim "potirul în care să se pogoare azurul cerului până la a doua venire a lui Hristos".

La finalul conferinței, cei prezenți au avut ocazia să adreseze întrebări, iar seara de dialog duhovnicesc a devenit spovedanie a noastră, părintele dându-le sfaturi de viață atât celor aflați în căutarea unei familii („cuvântul cheie nu este te iubesc, ci iartă-mă”), cât şi celor care deja şi-au întemeiat una („nu numărul de copii mântuie, ci unde se duc atunci când nu mai avem grijă de ei”). Părintele ne sfătuieşte să prețuim fiecare clipă care ni s-a dat, căci „atunci când răsare soarele, peste unii nu a răsărit”. Aflându-ne în perioada postului, părintele Necula a concluzionat că a posti înseamnă a respira cu celălalt atmosfera de triumf a creştinismului.

Conferința s-a încheiat şi cu o spovedanie a părintelui, care mărturiseşte: "Eu sunt preot de țară. Mereu mi-am dorit asta. Însă țara mea e foarte mare".

12961394_1176099345783039_2349986820200666816_o