ASCOR Timișoara

      Parastasul părintelui Teofil Părăian (modificare oră și locație!)

Posted by cama | Posted in Evenimente | Posted on 28-10-2014


      Perspectiva unei buburuze

Posted by cama | Posted in Activităţi | Posted on 28-10-2014

Se intră în biserică:

“Hmm, cine sunteți voi? Când ați apucat să ajungeți, cu ce ați venit pân’acilea în locuința noastră? Vaai, dar ce dubios v-ați înțolit! Mi-a zis străbunica ce știe de la o străbunică a ei căreia îi spusese o altă stră-străbunică de giganți ca voi care obișnuiau să-și pună pe ei veștminte așa de colorate dar, doar din auzite, de la rude îndepărtate, mai știu eu că acu’ se găsesc numa’ prin niște clădiri mari și încălzite hăinuțe din astea, pe niște giganți mai puțin dinamici și gălăgioși ca voi, și păzite de câte cineva care tot patrulează pe coridorul lung , cu flecurile bătând ritmat pe podeaua de scândură; caselor ăstora li se spun muzee, dară aici la noi, oamenii îi spun clădirii noastre biserică- așadar, vă întreb pe voi, de ce nu stați statui pe la muzee ci pășiți zglobii la noi în căsuță? Și ce ne-ați adus nouă, gazdelor? ”
Se citește acatistul:
“Văd că voi știți să citiți dar de când unchiu’ ne-o învățat să mișunăm pe filele astea groase și gălbejite am aflat și noi care sunt literele și urmăream adesea trenul de cuvinte pe care vreun om le citea. Nu ne mulțumiți colonia doar cu așa!”
Se începe cântatul:
“Ei, așa mai merge! Fraților, hai trezirea c-o să aveți toata iarna la dispoziție să dormiți! Ia treceți de-i ascultați pe musafirii ăștia cum zumzăie!”
Se ia buburuza de pe partituri:

”Da stai, lasă-mă nițel să alerg după trenul de litere ca pe vremuri! Ei, dar tu crezi că un ghiont mă ține departe; nu degeaba m-a făcut Domnul cu aripi; mă întorc îndat’!”
Se face poză buburuzei:

“Așa, așa, lângă partitură! Vreau și eu o poză din asta să mi-o pun pe perete să o vadă toți prietenii și vecinii!”
După slujbă:

Părintele Vasile Dragoş Bogdan: “După cum ați văzut, curent avem, numai nu electric; iarăși climă, doar că e setată pe rece.”
O buburuză: “De unde e tineretul ăsta?”
O altă buburuză: “Cică de la ASCOR.”
Prima buburuză: “Nu mai spune! Cine ar fi crezut că ajung ăștia p’aci.”
Părintele: “Am pregătit o mică agapă la Căminul Cultural din Secaș. Rog pe cei care ați participat la slujbă, să vă alăturați.”
Un ascorist: “Dacă știam că se lasă cu o agapă îmi aduceam chitara.”
O buburuză: “Ei, data viitoare vei ști mai bine!”
Părintele : “Uitați, ele sunt pupezele mele, fetele care mă ajută la biserică; așa-i că le veți primi la voi la ASCOR când or trece la facultate?”
Un ascorist: “Cum să nu părinte!”
O buburuză: “Doar nu le lăsăm să plece cu trubadurii ăștia!”

 
Poze in biserică:

 

Buburuză: “Eu, eu, să mă prinzi și pe mine în cadru; încă una de pus pe perete!”

Poze în afara bisericii:

 

Buburuză: “Măi, măi, dar nu vă mai suciți atâta! Voi nu știți că în poză trebuie să stai drept?!”

În mașină, trecând pe lângă un câine alb:

 

O ascoristă: “Pa pa cuțu!”

O buburuză: “Eh, lățosule, cu tine mă văd la întoarcere!”

În timpul mesei:

 

O buburuză: “Îmi amintesc de basmul ăsta. Da, da, îl știu bine: cu tânărul cu haină de porc și cu fata care i-o aruncă în flăcări, cu încercările și cu sfaturile, cu Sfânta Miercuri și Sfânta Vineri și Sfânta Duminică, parcă, parcă…”

Cineva: “Povestea porcului de Ion Creangă.”

Buburuza: “Da, chiar, mă; de când n-am mai urmărit literele acelea, mult, mult timp a trecut!”

La plecare:

O buburuză: “Să mai vină?”

O altă buburuză: “Ei, da, bine, să vină…”

Prima buburuză: “Mai cu vlagă, măi!”

Cealălaltă buburuză: “Bine, bine, SĂ VINĂ!”

 
Poze de plecare:

“Haideți, haideți, adunarea toți laolaltă. Spuneți: “Buburuză!”. Să mai treceți p’aici și să le ziceți giganților din muzee să vină și ei. Sănătate multă și Doamne ajută!”

Luminița Caplea
ASCOR Timișoara


      Psaltiști spre Secaș

Posted by cama | Posted in Activităţi | Posted on 23-10-2014

Dimineață, frig, ceață și totuși, ziua de duminică ne găsește voioși și dornici de a petrece împreună Sfânta Liturghie, pe note psaltice, într-un loc neștiut parcă de nimeni.

Satul Secaș ne întâmpină tăcut. Este prea devreme pentru credincioșii care, din iubire și dor de Dumnezeu, își petrec dimineața rugându-se împreună în bisericuța modestă din margine de drum. Numai Părintele Bogdan, preotul satului, ne așteaptă cu zâmbet și emoție, ca pe niște prieteni dragi nemaivăzuți de mult. Ne vorbește cald și ne aduce binecuvântare de Sus, apoi pornește la drum, spre o Lucrare Sfântă. Noi, psalții, radiind în straiele populare păstrate din strămoși, schimbăm fugitiv câteva vorbe și zâmbete, iar apoi pornim, pe același drum, pe urmele Părintelui Bogdan, spre un loc parcă doar de Dumnezeu știut.

Încet, încet, pe drumul pietros, înaintăm spre biserica din satul Vizma, un locaș biruitor asupra unor „timpuri grele”. Simplă, dar impunătoare prin trăinicia ei, friguroasă, dar plină de căldură duhovnicească, biserica din Vizma se lasă ocupată de oameni și sfinți, primind pe Hristos în mijlocul ei.

Nu-mi pot descrie bucuria descoperirii acestui loc și a acestui grup de psalți decât așternând pe hârtie câteva gânduri, câteva amintiri ale momentelor sacre, ale prieteniilor dragi și ale peisajelor mioritice. În amintirile mele este si părintele Bogdan care ne-a arătat cu simplitate și modestie că-i poate sluji lui Dumnezeu în orice timp și în orice loc, cu zece sau cu doi credincioși.
Părintele este cel care întru început ne-a primit cu iubire, mai apoi ne-a întovărășit cu credința și întru final ne-a îmbrățișat ca pe copiii lui dragi, ne-a ospătat și ne-a mulțumit neîncetat.

Nădăjduiesc că bucuriile trăite alături de grupul psaltic nu se opresc la Secaș și nici aici, la Bisericuța de la Mitropolie, ci ne vor întâmpina și de pe alte plaiuri bănățene, unde biserici simple, cu români simpli, se bucură de cântări înalte, profunde si duioase.

 

Alina Drăniceanu
ASCOR Timișoara

P.S: urmărește-ne și pe pagina de facebook. Acolo vei găsi poze de la Secaș :)

https://www.facebook.com/media/set/?set=a.817153018344342.1073741831.802399593153018&type=3